În textul acesta am să vă propun o excursie în secolul al XIX-lea.
Într-una din lecturile mele dubioase am dat peste un fragment de Mentovich Ferenc (1819-1879), poet și filosof maghiar din Marosvásárhely (Târgu Mureș) – care, printre altele, a audiat la Universitatea din Berlin cursurile lui Schelling.
În Noua concepție despre lume (Marosvásárhely, 1863), Mentovich Ferenc notează:
Ne-aducem aminte că, nu demult, cu ocazia inventării chibriturilor, cu îngustime de vederi se proorocea că răspândirea chibriturilor va atrage asupra societății o nouă primejdie. Va fi vai de societate – se țipa atunci – dacă se îngăduie folosirea chibriturilor; iată că noi înșine punem otrava în mâna criminalului și focul în mâna incendiatorului. Iar azi, chibriturile sunt una din indispensabilele noastre necesități de toate zilele, și împlinitu-s-au temerile celor mici de suflet? Au pierdut oare chibriturile cât de puțin din meritul lor de a fi unstensil comod și practic, au pierdut ele ceva prin faptul că – în scopul de a se omorî – câte un îndrăgostit dezamăgit înghite măciuliile rupte, sau prin faptul că un răufăcător sau altul poate, cu ajutorul lor, să incendieze mai ușor casa vreunui dușman al său?
