În fața Facultății de Teologie se găsește o statuie. Fără mâini, cu o mină melancolică și resemnată, închisă între niște drugi de fier-beton. Pare o instalație modernă ce explorează (să zicem artistic) cruzimea și acceptarea. Am pozat-o anul trecut; poza se numește „Exorcism“.
Duminică după-masă m-am gândit să-l vizitez pe Dumnezeul iudeo-creștin-ortodox, în Dealul Mitropoliei. Mi-am luat aparatul și am plecat cu pas legănat, ca târgoveții de altădată în vizita duminicală. Și, pentru că tot eram în cartier, am trecut și pe la statuia supusă la cazne. În timp ce-o admiram cu compătimire, m-am simțit privit. Fix și intens. Am întors capul. Inima mi-a stat puțin, nehotărâtă, până am avut inspirația să înghit o gură mare de aer și să mă scutur de fiori. În dreapta mea, la nici trei coți, era altă statuie. Ascunsă într-un pin pitic și des. Tare m-am bucurat (după ce mi-am recăpătat integritatea simțirilor).
A doua statuie este, de asemenea, captivă între niște drugi de fier-beton (un stil, deja). Stă pe un glob pământesc, dar nu în picioare, ca Madonna de la Biserica Italiană, care pare surprinsă în timpul unui exercițiu de gimnastică, ci, pardon, cu șezutul. Are un aer mai degrabă dezamăgit.
Am stat o vreme și m-am minunat, savurând urmele fiorilor și speranța că acel moment are să mă viziteze în vise viitoare, apoi m-am întors spre Mitropolie, să-i povestesc și Dumnezeului iudeo-creștin-ortodox fericita întâmplare.
Momentul pare că m-a marcat măcar puțin, pentru că aseară m-am trezit developând, cu nerăbdare, filmul pe care erau pozele statuilor. Am căutat, superficial, informații despre ele și am aflat următoarele:
Înainte-vreme, clădirea Facultății de Teologie a adăpostit Școala Normală de Băieți, stabiliment onorabil care forma învățători. Statuile se găsiseră pe frontispiciul clădirii, dimpreună cu stema regelui. Cea melancolică și resemnată, supusă la cazne, reprezintă Istoria. Cealaltă, dezamăgită de tot ce rabdă pământul, este Geografia. Drugii de fier-beton care le țin captive nu sunt o alegere stilistică, ci măsură de precauție, să nu cadă pe cineva. Dar o măsură de precauție încărcată de înțelesuri pentru cel care află delicii în comparațiile între istoria ecleziastică și istoria mirenilor.
Îmi pare puțin rău că v-am spus despre Geografia ascunsă între ace de pin, mă tem să nu vă fi privat de niște fiori foarte agreabili când veți da cu ochii de ea.
