Fie o domnișoară oarecare, X. Într-o zi, X se întâlnește cu o prietenă la o cafea. Și, în timp ce-și bea cafeaua, se îndrăgostește. Să zicem că s-a-ndrăgostit de ceașca din care-și bea cafeaua. Și se gândește s-o fure.
– Fată, îi spune X prietenei, io fur ceașca asta!
– Fugi, fată, de-aici, cum s-o furi?
– Păi îmi place foarte tare.
– Și dacă te prinde?
X cade pe gânduri și așa rămâne, ca orice îndrăgostită. Și suspină. Și, la un moment-dat, tresare. Îl cheamă pe chelner și-l întreabă
– Pot să fur ceașca asta?
– Puteți să-ncercați, răspunde chelnerul, căruia-i cam plăcea de X.
– Pe bune?
– Da.
– Bine. Da' să știi c-o fur.
– O să fiu cu ochii pe dumneavoastră, spune chelnerul, fericit c-a găsit un pretext să se uite nestingherit la X.
X achită nota, ca să nu se simtă vinovată c-a furat și cafeaua din ceașcă, apoi începe să-l pândească pe chelner, care n-o scapă din ochi.
Din când în când, prietena lui X spune
– Fată, ești nebună!…
La un moment anume, în cafenea intră un domn cu melon. Stupefiat, chelnerul îl urmărește cu privirea până își alege o masă. Profitând de neatenție, X se ridică-ncetișor și se strecoară afară din cafenea, luând cu ea și ceașca. Amuzat, domnul cu melon spune
– Vezi că ți-a furat ceașca.
Chelnerul deschide gura a spune ceva, dar gândurile-i sunt încurcate ca un ghem și se lasă păgubaș.
Întrebări
- Se face X vinovată de ceva?- Dacă da, este X vinovată de furt?
- Indiferent de răspuns, de ce?
