Trenul aluneca ușor și anost, cu viteză constantă. Țăcănitul roților peste strungărețele dintre segmentele de șină îi ademenea pe călători într-o stare vecină cu somnul sau intimitatea confidențelor șoptite. Îi puteau rezista doar cei prea absorbiți de ei sau obsesiile lor. Am ciulit urechile, cu carnețelul deschis și stiloul în suspensie.
— Ce interesanți sunt norii ăștia, a exclamat o doamnă privind pe fereastră într-un timp mort al conversației cu o amică pe care încerca să o impresioneze până la strivire.
Avea o expresie de uimire și superioritate. Obiectul uimirii nu erau norii, ci faptul că a fost mișcată de un lucru atât de banal. Ia te uită, spunea prin exclamația ei, sunt scoasă din ale mele, lucruri importante, și mă mir de forma turtită a unor nori.
Uimirea doamnei ăsteia conținea însă și o fiolă de sinceritate; o parte neștiută din ea va fi recunoscut în imaginea norilor aplatizați ceea ce încerca să facă ea însăși cu amica ei.
