Mijomir Mecu

Sulf


oamenii din trecut
se întâlneau cu oamenii absenți din prezent
păreau să se cunoască
respirau un aer căruia-i spuneau familiaritate
își lungeau buzele spre urechi și vorbeau tare
înțelegeau lucruri
posedau proprietatea sentimentelor
știau ce și de ce și cum se cade

eu eram în spatele unei pâcle gălbui
o numeam confuzie

oamenii din trecut
se așezau lângă oamenii absenți din prezent
stăteau în bănci câte trei
așteptau o instanță de validare

între bănci era neliniște
un spațiu aseptic precis și cromat cum ți se arată numai în vis
și în intuițiile lingvistice

pluteam prin pâcla gălbuie
de la o bancă la alta
printre voci revendincând bucăți din mine

prin mine înțelegeam niște amintiri și câteva gânduri
dar asta-i o definiție păguboasă
amintirile și gândurile dorințele sunt pline de alții
și te trezești îmnbucătățit în paișpe ca osiris

pluteam stingher prin pâcla gălbuie
mă trezeam