zâna zorilor avea degete trandafirii și ochii vineți
aerul era fierbinte
din tei ieșeau aburi
era un tei înalt frumos cu brațe mari încărcate de buchețele
oamenii-l priveau amușinau se lipeau de ei înșiși
seara își puneau un pled de nori peste cap
și inhalau infuzia de tei + aer fierbinte
adormeau
viața a apărut la începutul unei veri
soarele încălzise supa primordială alfabet
dumnezeu alegea litere cu lingura spunea cuvinte adevărate
elementele se ordonau predictibil reproductibil
stăteau o vreme lipite se risipeau
o luau de la capăt
vom face viață după chipul și asemănarea noastră
a spus dumnezeu
în oglindă
veșnicie pentru entropie
uitare pentru adevăr
oamenii se trezeau din coșmar
ochii luceau buzele de jos tremurau
se dezlipeau de ei înșisi
spaima este amanta neștiută a adevărului
își ziceau în barbă ăia care-aveau
merg mână-n mână pe faleză
șușotesc
încercăm să-i evităm cum putem
întoarcem privirea
uităm
spaima e amanta neștiută a adevărului
spuneau și ăia care n-aveau barbă
merg mână-n mână sub clar de lună
ne apărăm cum putem
închidem ochii
uităm
o luăm de la capăt
zâna zorilor mințea stângaci
viața se descompunea de vie