Istoria este o rudă bătrână și bogată care ar trebui să lase oamenilor moștenire lumea întreagă. Se spune că istoria este muribundă. Sau foarte bolnavă. Oamenii se-adună la căpătâiul ei cu speranțe, neliniște, nerăbdare. Dau roată muribundei, o studiază pe toate părțile, îi ascultă hârâitul astmatic. Apoi se uită cu suspiciune unii la alții și, din senin, încep să se certe pe părți din moștenire. Istoria se trezește, se burzuluiește, cheamă notarul și schimbă testamentul.
În zilele în care istoria nu se mai termină, oamenii sunt cuprinși de-o agitație ciudată. Planeta Jupiter coboară până aproape de Pământ, să vadă mai bine, cometele își fâlfâie cozile, Marte își lovește scutul cu mânerul sabiei. Femeile care știu să moșească plozi și să petreacă bătrâni pe lumea celaltă îi trag pe oameni deoparte și le spun că istoria nu poate să moară din pricina lor. Că mai mult o chinuie, cum stau așa scai la căpătâiul ei. Oamenii, pui ai istoriei, scutură impretinent din cap și se întorc la cearta lor pe părți de moștenire.
Între 1974 și 1978 a avut loc războiul cel mai neașteptat, între două grupuri de cimpanzei din Gombe. Ințial, membrii celor două tabere făcuseră parte din aceeași bandă. Războiul a fost crud. Dizidenții au fost uciși sau luați în robie în urma unor raiduri planificate și executate cu precizie militară. Printre victime s-a numărat și Goliath, un cimpanzeu mare, blând și bătrân, care participase cu răbdare și entuziasm la creșterea lui Figan, ucigașul său.
Crima cu premeditare este pârghia care ne scoate din șuvoiul molcom al istoriei naturale și ne aruncă în vâltoarea învolburată a faptelor istorice. Actul întemeitor al istoriei umane este crima lui Cain.
Spre deosebire de celelate maimuțe ucigașe (cimpanzei, bonobo), oamenii își studiază istoria. Rememorează întâmplări sângeroase, explică ce le-a făcut posibile, extrag învățăminte. În Facultatea de Istorie, pe care-am absolvit-o cu o grație îndoielnică, am învățat scepticismul și tristețea.
