Mi s-a făcut un dor violent de biblioteca Facultății de Istorie. De diminețile luminoase și liniștite, de friandizele de la raftul liber, de doamna Ileana, care-i mustra uneori pe cei care mă țineau de vorbă, chiar și de zilele din preajma sesiunii, când sala era plină și agitată ca o oală cu supă care dă în clocot. Îmi e dor de momentele de plictis, de serile cu lumină palidă, în care viața se resorbea în suflul divin iar oamenii deveneau cadavre umblătoare.
Madlena pentru accesul ăsta a fost un text vechi, în care foloseam comparația mare și vechi ca „Dicționarul geografic al României”.
