Privilegiul prezentului este că poate judeca trecutul după plac ori nevoie. Nu mă oprește nimic, bunăoară, să-mi văd viața ca pe o preparatio pentru o urare de an nou.
Mai întâi am aflat că am nevoie de încredere și curaj, ceea ce vă doresc în justă măsură.
Mai târziu, când realitatea a ajuns prea greu de îndurat, am aflat că am nevoie de reverie. Vă urez să vă bucurați de toate darurile fanteziei. Sunt multe și bogate și ispititoare. Vă mai doresc și ceva ce mie mi-a lipsit, măsură.
Am mai aflat că am nevoie de singurătate. Nu vă pot ura așa ceva, dar vă doresc să vă bucurați și de clipele pe care le petreceți doar cu voi, să treceți peste stinghereală și să vă umpleți inima de sinceritate și înțelegere.
De la Pisicu am învățat că dorințele sunt bune, iar de la Gavagai că nu există virtute mai mare decât firescul. Nu știu cum să le împletesc într-o urare, dar poate vă sunt de folos.
În anul cel mai greu al vieții am aflat că am nevoie de sănătate. De-atunci n-am mai ignorat-o în urări și am știut precis la ce mă refer. Să fiți sănătoase! Să fiți sănătoși!
La vârsta maturității am aflat că nu sunt excentric. Cu rare excepții, împlinirea nu poate fi găsită în normă, iar viața e prețios de scurtă pentru a fi trăită neautentic. Îngăduiți-vă să fiți așa cum sunteți.
