În ultima vreme, maimuțărindu-l pe Ion Creangă, m-am trezit că 1) iau în greutate și 2) scriu niște amintiri din copilărie. În acest context jovial mi-am adus aminte lunile trecute că bunicu purta bască și-am simțit dorința firească de a purta și eu*. Dar una e să dorești și alta să-mplinești. În București se găsesc doar berete pentru doamne și soldați, nimic potrivit pentru mine†. Fără să mă las descurajat, am extins căutarea în lumea largă.
Am aflat că bereta a fost inventată în Béarn și adoptat rapid de ciobanii din Pirinei‡. Ieftină și utilă, în a doua jumătate a secolului XIX ajunge să acopere capetele celor mai nevoiași dintre francezi — proletari, agricultori, artiști, pescari. La începutul secolului XX ia cu asalt Europa și apoi întreg mapamondul. În fine, după ce omul s-a semețit și a proclamat că acoperămintele de cap îi opresc dezvoltarea personală, bereta a fost aproape uitată. În prezent mai e purtată doar de bătrâni, soldați și domnișoare chic.
Din pletora de manufacturi care împânzeau Țara Bascilor și Béarnul în secolul XIX, în prezent mai funcționează doar două: Maison Laulhère, fondată în 1830 în Oloron-Sainte-Marie și Boinas Elosegui, înființată în 1858 la Tolosa¶. În afara acestora mai sunt câteva ateliere mai mici și mai noi care urmează procesul tradițional de fabricație (e.g. Le Béret Français, Maison du Béret).
În prima instanță basca este tricotată — se folosește întotdeauna lână merinos, din Franța (Arles) sau Australia. Apoi este spălată în apă de râu plină de minerale culese de pe munte. În urma acestui proces țesătura se strânge și se transformă în fetru. Apoi bereta este remaiată, modelată, vopsită, pieptănată; opțional poate fi căptușită și/sau garnisită cu banderolă anti-transpirație. În urma acestor operații, la capătul câtorva zile, este bună de purtat.
După ce am cules aceste informații (și multe altele care nu pot încăpea într-o postare), m-am ales cu două băști: o boina ușoară pentru primăvară/toamnă de la Elosegui și o beretă impermeabilă și călduroasă de la Maison Laulhère. Que voici.
PS Dacă vreți să cumpărați așa ceva, vă recomand cu căldură magazinul de pălarii Traclet.
* Scrisul e o deplasare ontologică, o formă de cunoaștere, o apucătură canibală. Anulează experiența și, în același timp, o face inutilă. Generează fapte pentru a recupera amintiri. Scrisul e stare de confuzie.
† Ar fi posibil să găsesc la meșterul Nicu, dar n-am reușit să dau pe la prăvălia lui de foarte mult timp.
‡ Numele de beretă bască I se datorează lui Napoleon al III-lea, care a crezut că beretele sunt specifice bascilor.
¶ În 2023 le Grand Départ în Turul Franței a fost în Țara Bascilor spaniolă. La prezentarea echipelor, majoritatea cicliștilor au purtat bască, cu mai mult sau mai puțin aplomb. În zilele următoare plutonul a trecut prin Tolosa și Oloron-Sainte-Marie. Vivement béret basque.