Am un prenume cu sonoritate străină și grafie descumpănitoare. La auzul lui, concetățenii mă întreabă de origine. Se liniștesc când le spun că e un nume sârbesc. Cu o singură excepție notabilă, nu am simțit că numele mă situează într-o poziție vulnerabilă1. Excepția e tare amuzantă, un fost profesor, membru al Academiei, m-a suspectat că nu stăpânesc prea bine limba română. Dar, dacă stau și mă gândesc preț de o apoziție, cred că a fost vorba mai degrabă de discriminare stilistică.
1 Dimpotrivă, pe terenul de baschet aveam mereu grijă să-mi avertizez adversarii că sunt sârb.
PS rândurile astea sunt urmarea poftei de-a asculta Riblja Čorba.
