Prin 2007, preț de câteva luni, Pisicu1 a avut un blog numai al lui. L-a folosit sporadic, în genere pentru a-și etala sadismul ludic și ca să se dea mare. Ieri am dat peste unul din textele sale de-atunci. Que voici.
Zâmbetu la Gavagai și alte lighioane
Zâmbetu este o activitate bucalo-facială care-i face pe oameni să zâmbească. După cum mi-a spus mie un biolog venit tocmai din Africa de Sud ca să mă spioneze, zâmbetu a apărut pe lume pentru a dezamorsa agresivitatea. Mă gândesc cu groază că dac-o avea dreptate? Și dacă puișorii-ar fi în stare să zâmbească? Brrrr. Hai mai dă-l dracu și p-ăla cu ideile lui.
În natură, zâmbetu este de două feluri: natural și artificial. Natural este la pisici și la cimpanzei. Artificial este la oameni, câini și îngeri.
La oameni, zâmbetu-i artificial pentru că presupune alterarea conformației obișnuite a viscerocraniului; este o grimasă. Și, asemeni altor grimase — după cum ne-nvață și Darwin în Expresia emoțiilor la om și alte animale, în care i-a desenat pe puii lui strâmbându-se înfricoșați — zâmbetu a fost semantizat și pus să comunice o serie de lucruri.
Când zâmbește, omu încearcă să găsească o punte de comunicare (cum zicea fata-aia care ne-a vizitat săptămâna trecută) către capu altui om. Chiar și când e singur și zâmbește că vede o floare, omu nu zâmbește florii, ci gândului c-o să le spună amicilor la bere c-a văzut o floare cocoțată-ntr-un vârf de colina. Zâmbetu este deci și stare de suspensie.
Gavagai, când e om2, zâmbește in următoarele circumstanțe:
- când stă și se uită ca prostu la mine și simte că se sfârșește de-atâta iubire;
- când vede făpturi neputincioase încercând să facă fapte peste măsura puterilor lor (ocazie cu care zâmbește duios și vă mai spune o poveste);
- când îi vine ideea unei glume și anticipează hohotele de râs ale asistenței;
- când vrea să-i încurajeze pe oamenii timorați de prezența lui;
- când seduce fete;
- când vrea s-arate că e superior și zâmbește fără adresă și a ironie;
- când e infatuat;
- când savurează o așteptare plină de nerăbdare;
- când se gândește să ofere cuiva ceva;
- când e foarte fals și se gândește că, dacă n-ar zâmbi, oamenii cu care interacționează s-ar simți stingheri;
- când nu bag io de seamă.
În general, Gavagai evită să zâmbească deoarece fața i se deformează într-un mod dizgrațios. E mult mai indicat, zice el pe urmele lui Rabelais, care era doctor, ca omu să râdă sănătos, cu hohote pline, rotunde și sonore, care-s plăcute auzului și favorizează digestia.
Hai v-am pupat.
1 Gavagai e Dumnezeul ales al Nepalului, iar Pisicu — profetul său.
2 Gavagai este om, personaj și Dumnezeu ales.
