Samrat Upadhyay e cel mai cunoscut scriitor nepalez contemporan. Scrie delicat și foarte precis, uneori detașat, alteori dureros de prezent în narațiune, în așa măsură că vocea narativă devine guturală din pricina emoției.
Literatura lui Upadhyay are un scop dublu1: pentru nepalezi trebuie să fie un prilej de reflecție cu privire la contradicțiile care le sfâșie țesătura socială, iar pentru alogeni trebuie să fie o ocazie de a afla câte ceva despre Nepal și de a se minuna de specificul local.
Arresting God in Kathmandu este debutul lui Upadhyay. O colecție de povestiri, tablouri distincte ale unei tapiserii în culori vii pe o pânză groasă. Personajele sunt uneori câmpul viu de luptă al contradicțiilor sociale, iar în această agonistică pieirea poate lua chipul nevinovat al nașterii dorinței.
Upadhyay este un poet al relațiilor dintre personaje. Dar poeții se avântă adesea, cu capul înainte, pe un tobogan de hybris. În The City Son, un roman pe care l-am citit pe nerăsuflate în avion, când mă întorceam din Nepal, Upadhyay explorează măsura în care îl poate afecta pe cititor. La început drama pare că se conturează pedestru, din contraste, dar autorul ajunge să exploreze relații de putere, dependență, răzbunare caldă, sadism matern într-un crescendo menit să tulbure toate categoriile de audiență.
Dacă vă pică vreodată în mână o carte de Upadhyay, n-o să vă pierdeți vremea dacă o răsfoiți.
1 Nu am socotit un eventual scop personal al scriitorului, e.g. înavuțirea de faimă.
