Ieri după-masă admiram un boboc roz de trandafir în fața ambasadei Republicii Moldova. Se potrivea de minune în context, pe fundalul sobru al clădirii, dar și prejudecăților mele despre Moldova în general. În timp ce urmăream cu gura căscată dialogul suav dintre boboc și colonetele în torsadă care mărginesc intrarea, am auzit o mașină oprind în spatele meu.
— Hiiii, rakeți! îmi zic râzând în gând.
Desfac în buzunar capacul sticluței cu dezinfectant, să le dau în ochi dacă vor avea nesăbuința să mă atace, și mă întorc. Coboară o doamnă între cele două vârste, își pune masca și îmi spune că îl caută pe domnul Becali, cu un accent de prin părțile Pașcanilor, dacă e să dau crezare închipuitei mele abilități de a recunoaște accente regionale. Îi spun cum să-l găsească și plec mai departe, lăsând bobocul roz în voia toamnei.
