Confesiunile1, ca practică și specie literară, s-au impus de timpuriu în viața oamenilor și în peisajul livresc universal. Faptul s-a datorat înseși naturii umane, care ne condamnă la o curiozitate vicioasă, mai ales în ce privește viața intimă a altora. Berger si Luckmann2 spuneau că oamenii sunt uituci și neatenți, iar unii mai sunt și proști; în atari condiții, omul nu prea are despre ce să vobească în afară de propria lui persoană, ce reușește să îi stârnească un strop de atenție și interes.
Primele forme de expresie artistică, datând din 33026 înainte de nașterea băiatului lui Dumnezeu și aparținând Școlii Confesionaliste din Gravettia, au constat din reprezentări de vulve pe suport litic (microburine incizate), figurine antropomorfe cu sâni foarte mari și picturi de animale pe zidurile unor peșteri, ceea ce dovedește ca artistul, înca din cele mai preistorice timpuri, și-a mărturisit dorințele și pulsiunile.
Confesiunea este deci una din componentele fundamentale ale naturii umane. O întâlnim atât în cotidianitate, sub forma pălăvrăgelii, cât și în actele cele mai înalte ale spiritului uman, sub forma literaturii universale3.
1 „Confesiune” vine din verbul latinesc confessio, care se compune din vocabula franțuzească con, care sugerează o dublă participare la act, și verbul fido, fidere, fissum sum, „a se încrede” (sau poate de la adjectivul fessus, „obosit, sleit de puteri”. Confesiunea e deci un act de încredere pe care confesorul îl face confidentului. Participarea acestuia la act, sugerată de particula con, se face prin „tragerea de limbă”, formă de tortură ce a condus la apariția limbajului articulat. Tragând linie, confesiunea se întâmplă astfel: sleit de puteri în urma torturii, confesorul abandonează orice urmă de curaj și acceptă să se încreadă în confident.
2 Construirea socială a realității, București, Art, 2008
3 Literatura e o formă de pălăvrăgeală cu pretenții. Adjectivul „universală” arată universalitatea ei. Mai mulți autori, printre care și regina Greciei, au încercat să demonstreze că orice act performativ al artistului e o secreție a psihicului său.